Ma duc la padure..

Ma duc sa ma fac taietor de lemne..cam asta am ajuns cu sau fara voia noastra. La propriu sau la figurat. Folosim prea multa hartie..creponata sau nu..avem nevoie..pentru ca altfel am lua-o razna. Daca nu am avea acces la procesul numit pompos "mi se rupe", "stai, molcom", "nu ma agita ca ametesc", am fi intr-o continua nevroza. ..de fapt, habar nu am ce e nevroza..si daca nu stiu, ce? Sunt atatea lucruri pe care le fac si habar nu am ca se numesc asa...

Folosim prea multe scaune..toata lumea crede ca e cu scaun la cap..Deeeci, unde e padurea de la Baneasa? ..."E..nu-ti spun maaa, ca esti ...". Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt?...Sunt..da..a aparut o noua stiinta Brandingul Personal..si o sa imi iau si un coach, ca acum in lumea asta nu ne mai putem dezvolta altfel. Prietenii sunt prea superficiali...

Mda..deci ma duc sa tai padurea, ca drumul trece prin padure. Sunt precum Scufita Rosie si ma duc sa ma fac bunicutza..ca nu as vrea sa ma duc la bunicutza..ca, din pacate, nu mai e..Cam asta am ajuns..Scufita Rosie si de 4 ori deja m-am intalnit cu Lupu' si nu reusesc sa scap de el. Ma urmareste constant. Si ii zic: " Lupule dragutule, nu vrei sa mergi pe la Alba ca Zapada, pe la Cenusareasa? Ca as vrea si eu sa-mi fac treaba bine.." Ingramadite stau cuvintele, ideile..N-au loc in alta parte..si stau aici pentru ca e chiria mica..

Am mai invatat niste expresii azi: "Caca maca prostanaca" ..."marea guguloiala"..interesant...sunt noi metode de defulare.

Pro sau contra Speech Recognition

Se intampla uneori sa-ti doresti sa pleci la o aruncătura de bat de Romania si sa gasesti bilete disponibile la mii de kilometri distanta. Cam asa a inceput toata povestea. Doream sa merg in Albena – Bulgaria si tot dand telefoane si cautand pe internet, am descoperit un site din SUA care avea camere libere la hotelurile din Albena.
Bucurie mare – fac rezervare si primesc confirmarea pe mail. Insa ca romanul, stiind ca birocratia noastra est-europeana nu este in concordanta cu cea americana, am sunat la agentie pentru a verifica rezervarile. Evident, dau de IVR. Rabdatoare, astept sa-mi spuna sa apas 1 daca vreau serviciul x, 2 pentru serviciul y. Insa surpriza: imi raspunde un robot prietenos care imi cere sa-i SPUN cu ce ma poate ajuta: o rezervare pentru avion, o rezervare pentru hotel, o inchiriere a unei masini sau un pachet turistic. Ma blochez pentru cateva secunde si apoi timid ii spun: „Hotel!”. „Multumesc pentru alegere! Va rog spuneti-mi in ce tară!”, imi răpunde robotul prietenos. Eu: „Buulgaaaria?!”. M-a pus sa repet numele tarii. Eu incercand sa imit cat mai bine accentul american, „BULGARIA!” spun din nou, mai hotarat, gandindu-ma totusi ca americanii s-ar putea sa nu stie unde e Bulgaria. Dar el, robotul, stia. Mi s-a mai cerut numarul de rezervare si apoi am fost rugata sa „hold in the line” pentru a fi transferata la un agent. Si restul e concediu..

Ideea de a avea in Romania un astfel de IVR imi surade, pentru ca daca ne uitam la statistici, peste 50% din clienti vor sa vorbeasca cu un agent, desi unele cereri se pot rezolva fara interventia lui...

http://www.contactcentermagazine.ro/articol/Pro-sau-Contra-Speech-Recognition